din Catalogul Premiului Constantin Udroiu – n. 2, februarie 2020
Publicarea volumului Constantin Udroiu. Culorile inimii (Editron, 2019) de Luisa Valmarin și Ida Libera Valicenti a fost o sămânță care a dat deja roade. A fost, de fapt, un input fundamental pentru crearea, la propunerea lui Valicenti – idee îmbrățișată de Valmarin -, a Premiului Constantin Udroiu, care și-a sărbătorit prima ediție pe 28 decembrie trecut la Matera, în cadrul Evenimentelor de Capitală Europeană a Cultură.
Numele și arta lui Udroiu sunt strâns legate de Basilicata, iar premiul reprezintă un pas în continuare în amintirea, repropunerea și reînnoirea acestei legături dintre artistul român, moștenirea sa intelectuală și cultura locală.
La finalul Capitalei Culturii Matera 2019, împreună cu Fundația Matera 2019 și Asociația Arte per la Valle și cu patronajul Supraintendenței, au fost acordate șapte premii, denumite și dedicate maestrului Udroiu, tinerilor talente lucane din domeniu. de arte vizuale și din școlile din regiune. Concret, câștigătorii au fost elevii liceului de artă «Mario Festa Campanile» din Melfi, oraș de mare importanță în inima și cariera lui Udroiu și căruia, în 1995, maestrul român i-a donat o icoană a Madonei din Nazaret. , păstrată acum în capela Catedralei. O recunoaștere specială a fost acordată și de către Comisie creatorului Premiului, dr. Valicenti.
Premiul Constantin Udroiu reprezintă, fără îndoială, un proiect care întărește relația dintre două culturi: cea italiană – și lucană – și cea românească. Un proiect care ar trebui instituționalizat și să crească din ce în ce mai mult în fiecare an. După cum sperăm cu tărie.
Armando Rotondi
Locul I ex aequo: Serena Sinisi, Urme de neșters, și Davide De Nigris, Sassi de Matera
Serena Sinisi, Urme de neșters, elemente tipice culturii materine – mortare colorate și cerneluri – 50×70
Davide De Nigris, Sassi de Matera , acrilic pe pânză zgâriată – 80×80
Locul al doilea ex aequo: Giovanna Caprioli, Natura discomposta, și Sara Sisto, Quercia del Vulture cu Bramea
Giovanna Caprioli, Natura discomposta reprezentarea cubistă a unui element natural măslinul lipici, ceară și cerneală pe pânză 50×70
Sara Sisto, Quercia del Vulture cu Acvatinta Bramea cu acuarele pe hartie 40×50
Locul III ex aequo: Whang Chan Hao, Castello di Melfi, Marika Fornuto, Copil cu paine, si Michela Fuggetta, Lacurile Monticchio
Whang Chan Hao, Castello di Melfi , acuarela pe hartie 30×42
Marika Fornuto, Baiat cu pâine, ulei pe pânză 50×70
Michela Fuggetta, Abația San Michele Arcangelo – Lacurile Monticchio, acuarelă pe hârtie 70×43
Constantin Udroiu, maestru al artei și al vieții
«Consider româna bizantină drept principalul punct de plecare pentru un pictor român. De fapt, sunt strâns legat de tradiția culturală a țării mele.
Arta fără scop este un postulat iluzoriu pe care nu îl accept. Metafora înlocuiește concretitatea în ordinea abstracțiunilor; este instrumentul care reflectă instantaneu betonul.”
Constantin Udroiu s-a născut la București în 1930. A studiat la Facultatea de Arte Plastice din București. Din 1954 până în 1964 a fost deținut politic, fiind condamnat la 22 de ani de muncă silnică pentru o infracțiune de opinie. A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A participat ca pictor la numeroase expoziții naționale în România și expoziții internaționale în străinătate. În 1971, la inițiativa presei din Sardinia, a fost invitat să organizeze o expoziție în orașul Sassari; din nou în 1971, a câștigat premiul III la bienala de artă contemporană desfășurată în orașul S. Teresa di Gallura. De atunci, activitatea sa s-a mutat definitiv în Italia unde, până la moartea sa, în martie 2014, a organizat peste 200 de expoziții, ducându-le și în diverse state europene. A pictat fresce în biserici românești, bizantine și italiene, precum și în diverse clădiri italiene, publice și private. Printre acestea, frescele reprezentând sărbătoarea Maiului de pe fațada municipiului Accettura (1976-77) și Cina cea de Taină și Cina din Emaus pictate în 1990 în Noul Seminar din Benevento, inaugurat și binecuvântat de Sfântul Ioan Paul, ar trebui amintit în special.II.
Interesat și de aspectele istorico-critice ale artei, a participat la numeroase manifestări culturale și conferințe științifice, unde s-a prezentat în dublu rol de pictor, cu expoziții personale, și participant efectiv, cu comunicări. În cele din urmă, a susținut numeroase conferințe despre arta bizantină în diferite orașe italiene și cu numeroase comentarii din presă. În 1993 a revenit să expună în România, cu o expoziție organizată de Muzeul Târgoviște.
În iunie 1991 a fost numit senator al Academiei Internaționale de Artă Modernă, al cărui comitet director a făcut parte până la moartea sa.
Dintre numeroasele premii care i-au fost atribuite, merită amintit că pentru meritele sale artistice i s-a acordat cetățenia de onoare la Accettura (Matera) în 1984, la Vitulano (Benevento) în 1986 și în 2012 la Passignano sul Trasimeno.
Predarea tinerilor: forja de artă «Nikopeia»
În cadrul expozițiilor Constantin Udroiu ține lecții teoretice despre tehnica icoanelor și a frescelor: este un eveniment care mărturisește dorința Maestrului de a împărtăși, mai ales tinerilor, o tehnică la care el i s-a dedicat toată viața și acum știe toate secretele pe care dorește să le transmită studenților săi. În ianuarie 1993, creând o Cina cea de Taină pentru Mănăstirea Franciscană S. Pasquale din Airola (Benevento), maestrul a profitat de ocazie pentru a le prezenta pe trei tineri liceeni de artă dificila artă a frescei, de la care a primit „ajutor” explicând pentru ei secretele acestei tehnici străvechi pe care o ignorau total. O avanpremieră a acestei aspirații a lui poate fi văzută în fresca realizată în Cilento, la Acquavella, în vara anului 1984. Constantin Udroiu, venit aici pentru o expoziție personală împreună cu fiul său Ion, i-a plăcut foarte mult să creeze o lucrare în timpul expoziției. unic intitulat Să trăim împreună , o frescă dedicată Acquavellei care este pictată de elevii de gimnaziu împreună cu Ion, sub îndrumarea lui Constantin. Astfel s-a născut școala de fresce „Nikopeia”.
Așadar, nu este greu de înțeles de ce mai târziu, în 2006, Matera și-a propus să-și relanseze dorința de a crea o școală internațională de artă sacră și frescă în orașul Sassi, propusă cu zece ani mai devreme administrației municipale, când fusese și ea solicitată. de către pictorii locali care i-au cerut să deschidă aici o școală de frescă. Astfel, Biserica Annunziata, al cărei paroh este don Pierdomenico Di Candia, din cartierul Piccianello, este împodobită cu două fresce realizate de Constantin Udroiu împreună cu trei elevi pe care i-a introdus în arta frescei. Este o ediculă de piatră care găzduiește fresca intitulată Buna Vestire , în timp ce în interiorul bisericii există o frescă pe un panou cu Madona din Picciano . Colaboratorii săi sunt Marcella Adago, Francesca Cascione și Loredana Di Marsico, primii elevi ai școlii de fresce «Nikopeia» pe care Constantin Udroiu a fondat-o și și-a dorit la Matera să transmită mai departe această tradiție picturală acum rară.
Școala de Artă Fucina Nikopeia s-a născut ca afiliată a AIAM (Academia Internațională de Artă Modernă, Institutul Superior de Cultură cu sediul la Roma): cursurile sunt gratuite iar la final, după un examen practic, elevii primesc de la Școala Nikopeiao diplomă anuală. Participanții sunt obligați să creeze o lucrare într-una din diferitele tehnici învățate în timpul cursurilor care au ca obiect programe de pictură în tehnica frescei „umede”; pictura cu icoane; pictura pe sticlă care a fost însoțită inițial de principiile gravurii și tiparului.
Activitatea sa s-a desfășurat într-o manieră tranzitorie, precum și în Matera, și în alte locații precum S. Giorgio del Sannio, Benevento, Passignano sul Trasimeno, Monterotondo. Din 2010, de când Constantin Udroiu a plecat să locuiască în Sabina, sediul Școlii este situat în Passo Corese, într-o încăpere pusă la dispoziție de către departamentul de cultură al Municipiului Fara din Sabina. De atunci elevii Școlii conduse de el și-au expus lucrările anual în expoziții de laborator organizate în primul rând la școala propriu-zisă. În decembrie 2013, la Academia Română din Roma, a fost prezentată temporar expoziția Omagiu Umbriei , care așteaptă să ajungă la Perugia, ultima pe care maestrul Udroiu a organizat-o împreună cu grupul de studenți ai artei Fucina d’ Nikopeia . După aceea, școala s-a transformat în Asociația Nikopeia – Școala de Artă înființată de Constantin Udroiu pentru a putea continua proiectul pe care l-a conceput și și-a dorit cu pasiune de-a lungul multor ani.
Satriano di Lucania 1985: Fresca de Constantin Udroiu – Capela San Giuseppe – cu Luciano La Torre
Luciano La Torre și Constantin Udroiu
Luciano La Torre l-au cunoscut pe Constantin Udroiu în Satriano di Lucania în vara anului 1985. Udroiu fusese însărcinat să picteze o frescă în capela San Giuseppe de la capătul vieții San Eustachio și timp de patru zile Luciano La Torre , tot El, artist specializat în arta zidăriei și restaurare, a lucrat cu el la construcție.
Memoria lui Luciano La Torre
Am găsit în maestrul Udroiu o persoană rafinată, de mare profunzime culturală. Mi-a vorbit pe larg despre tehnica pe care a folosit-o pentru a-și executa lucrările și m-a invitat să particip la realizarea operei la Satriano.
Udroiu folosea pigmenți sub formă de pudră pe mortar proaspăt, cu o tehnică care necesita o anumită viteză de execuție pentru a preveni uscarea suprafeței, compromițând rezultatul. Îmi amintesc că, în rarele pauze de la serviciu, eram nevoiți să mâncăm un sandviș pe loc pentru a nu ne îndepărta de frescă în timpul construcției.
După patru zile, lucrarea a fost finalizată și nu a mai rămas decât aplicarea unei substanțe de fixare protectoare pe tablou. Udroiu mi-a dezvăluit că laptele, în contact cu mortarul pe bază de var, a devenit cazeină și a consolidat pictura, făcând-o rezistentă și de lungă durată și păstrându-și integritatea de amenințarea agenților externi și a trecerii timpului.
Chiar dacă doar pentru patru zile, Constantin Udroiu a fost un stimul și o încurajare pentru mine să-mi continui activitatea de artist. Din acest motiv, îl consider pe Udroiu unul dintre profesorii mei precum Augusto Perez, Antonello Leone, Migliaccio și alți mari artiști pe care am avut norocul să-i cunosc în cei patruzeci de ani de carieră.
Chiar și astăzi, păzesc gelos, aproape ca o relicvă, rezerva lui de pigmenți pudrați pe care mi-a dat-o la finalul intervenției sale la Satriano di Lucania.
(din Catalogul Premiului Constantin Udroiu) (n. 2, februarie 2020, anul X)
http://www.orizzonticulturali.it/it_interventi_Premio-Constantin-Udroiu.html
