Constantin Udroiu s-a născut la București la 9 februarie 1930. A murit la Roma la 26 martie 2014. A studiat la Facultatea de Arte Plastice din București, printre alții, cu Gheorghe Vânătoru(1908–1983).
Soarta i-a fost marcată de disidența față de regimul comunist, care l-a condamnat la 22 de ani de muncă silnică pentru „complot împotriva ordinii sociale”, dintre care 10 au fost executați în închisoare, din 1954 până în 1964. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici Român, a expus în numeroase expoziții de artă figurativă din România și din străinătate. În 1971, la inițiativa presei din Sardinia, a fost invitat să organizeze o expoziție în orașul Sassari, inaugurată de Sandro Perrtini, pe atunci președinte al Camerei Deputaților. Tot în 1971 artistul a câștigat premiul III la Bienala de Artă Contemporană desfășurată la Santa Teresa di Gallura (Nuoro). De atunci, activitatea sa s-a mutat definitiv în Italia unde a susținut peste 200 de expoziții, ducându-le și în diverse țări europene.
Pe lângă activitatea sa de creație artistică, Constantin Udroiu a participat la realizarea și restaurarea a numeroase fresce în bisericile românești, alături de maestrul său, Gheorghe Vânătoru. În producția sa artistică, Udroiu a acordat o atenție deosebită sacrului, atât în numeroasele icoane pe care le-a creat, cât și în utilizarea modelului bizantin ca formă de expresie și identitate artistică. A pictat fresce în biserici românești și italiene, precum și diverse clădiri publice și private din Italia. Printre acestea, fresca care înfățișează “Nunta copacilor”, un stravechi ritual popular din sudul Italiei numit Festa del Maggio adică “sărbătoarea celui mai mare copac”, pictată în 1976-1978 pe fațada Municipiului Accettura (Matera), și frescele Cina cea de Taină și Cina din Emaus care, pictate în 1990 în noul Seminar din Benevento, ar trebui să fie menționate în mod deosebit, fiind inaugurate și binecuvântate de Papa Ioan Paul al II-lea.
De-a lungul anilor în care a trăit în Italia, Constantin Udroiu legase o lungă și fructuoasă prietenie cu L’Aquila, oraș în care a susținut expoziții importante: prima dată în 1985, cu cea de-a 99-a expoziție în castelul din secolul al XVI-lea, apoi o expoziție în 1989 la Paganica pentru a inaugura Centrul Civic, o a treia expoziție în L’Aquila la Palazzo Antonelli Dragonetti, în anul 2000, organizată de Departamentul de Cultură al Regiunii Abruzzo. A lui este marea icoană Madonna dell’Amore, donată în 1985 Municipiului L’Aquila, condusă de primarul Tullio de Rubeis, care a iluminat Sala Sfatului din Palazzo Margherita d’Austria cu aurul său pur până cu o zi înainte de cutremur din 2009, iar unde se va întoarce când se vor finaliza în curând lucrările de restaurare a Primăriei.
În anii ’90, Constantin Udroiu, solicitat de pictorii din Matera (oraș de care a fost adânc legat toată viața, așa cum a fost legat de toată regiunea Basilicata), a înființat o școală de artă monumentală și frescă, la început în sedii diferite și ocazionale, până când la inițiativa sa a fost înființată în Passo Corese (Rieti) o adevărată Școală de Artă pe care a numit-o Fucina Nikopeia (Făurăria Nikopeia) și care, de la început, a fost afiliată la AIAM (Academia Internațională de Artă Modernă, Institutul Superior de Cultură cu sediul la Roma). Școala a fost un adevărat laborator unde studenții au beneficiat de cursurile sale, gratuite, învațând diverse tehnici precum pictura în frescă „umedă”, pictura pe sticlă, principiile gravurii și tiparului. În prezent școala s-a transformat în Asociația Nikopeia, continuând astfel proiectul pe care Constantin Udroiu l-a conceput și și-a dorit cu pasiune de mulți ani.
Constantin Udroiu a expus în peste 200 de expoziții personale, dintre care multe organizate în Italia și alte centre culturale europene: Paris, Avignon, Amsterdam, Bordeaux, Atena, Barcelona, Lisabona și alte orașe. După 1989, odată cu revenirea libertăţii în România, la Târgovişte şi Cluj-Napoca. Lucrările sale – picturi și grafică – se găsesc în colecții muzeale din România, Italia, Franța și Portugalia, precum și în numeroase colecții private din Europa și alte continente. Câștigător al unor importante premii care măsoară recunoașterea internațională a calității creației sale artistice, în iunie 1991 Constantin Udroiu a fost numit senator al Academiei Internaționale de Artă Modernă și membru al comitetului executiv, până la trecerea sa din viață. Printre numeroasele recunoașteri care i-au fost acordate, amintim acordarea cetățeniei de onoare la Accettura (Matera) în 1984, în 1986 la Vitulano (Benevento) și în 2012 la Passignano sul Trasimeno (Perugia).
Recunoscându-i meritele artistice deosebite, în 2010, cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani, “Accademia di Romania”din Roma a organizat o amplă expoziție în omagiu lui cu cele mai reprezentative lucrări ale producției sale artistice. Chiar și după moartea sa, lucrările sale au continuat să fie expuse în importante expoziții la Perugia (Museo Capitolare, 2014), Cluj-Napoca (Museo Etnografico, 2015), Roma (Academia României, 2016), Veneția (Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică)., 2017), Matera (Asociația Culturală „La Scaletta”, 2019), Melfi (Museo Capitolare, 2023).
