Skip to content Skip to sidebar Skip to footer

Perioada italiană: recuperarea figurativului

Aceasta este viziunea artei cu care a ajuns în Italia, o artă exprimată în lucrări abstracte, caracterizate adesea, ca teme și culori, de amintirea experiențelor dure care i-au marcat anii de tinerețe. Cu toate acestea, destul de curând Constantin Udroiu ajunge să se exprime prin noi forme și culori, în care a încercat și tehnici personale de pictură, bazate pe experiențele și cercetările sale:

Angelo / Îngerul 1972

Incubo / Coșmar 1973

Pensieri / Gânduri 1973

Altamira / Peștera din Altamira 1975

L`uomo introverso / Om introvertit 1972

După expoziția din 1977 de la Geneva, unde a expus ultima grupare de lucrări abstracte dar care acum anunță un nou figurativism, în arta sa s-a produs o schimbare profundă. De altfel, începând din 1976, când a fost chemat să creeze grandioasa frescă exterioară cu Festa del Maggio pentru municipiul Accettura (Matera), contactul neașteptat cu peisajele și culorile violente din sudul Italiei i-a schimbat profund paleta readucându-l la un figurativism care decurge în primul rând din recuperarea acestei tehnici. Sub semnul culorii se omogenizează pictura sacră și pictura profană, o pictură figurativă unde ceea ce contează este întotdeauna doar culoarea urmând un mod de a picta care îl apropie treptat, din ce în ce mai mult, de expresioniștii germani ceea ce îi confirmă apropierea de maestrul său, Vânătoru: asta explică clar de ce se vorbeste despre expresionismul lui Constantin Udroiu și de ce este definit ca fiind un expresionist bizantin.

Uovo dogmatico / Oul dogmatic 1977

Maschere – Măști 1977

Preghiera – Rugăciune 1977

Scala a chiocciola / Scară în spirală 1977

Cromatismul reînnoit, temele predominant, dar nu exclusiv, peisagistice ale unei lumi sudice cu culori însorite și orbitoare îi disting acum producția chiar dacă nu lipsesc panoramele și viziunile care se nasc din memoria patriei sale. Pictura sa acum se apropie din ce în ce mai mult de numeroasele fresce care atestă prezența sa în sudul Italiei: peisaje din Abruzzo, regiune de care legat în anii 1980 și care a devenit pentru el o altă sursă inepuizabilă de inspirație; peisajele Campaniei și în special ale Lucaniei cu numeroase lucrări dedicate Materei și Pietrelor (Sassi) ei sugestive. Și nu lipsește figura umană în variante infinite

Nudo / Nud 1984

Verso i Monti Fagaras / Spre Muntii Fagarasului 1988

Il Tevere a Roma – Tibru la Roma 1989

Paesaggio abruzzese – Peisajul din Abruzzo 1989

La fioraia – Florăreasa 1990

Cilento 1993

Matera 1994

Peperoncini al sole / Ardei iuti la soare 1994