Maturitatea și consacrarea ca expresionist bizantin
Atingând la apogeul maturizării sale artistice și la stăpânirea maximă a instrumentelor tehnice, Constantin Udroiu s-a dovedit a fi un artist de o rodnicie extraordinară, astfel încât să se exprime cu egală pricepere în diferite tehnici, de la uleiuri pe pânză la picturi pe sticlă. El păstrează și actualizează o străveche tradiție românească pe care o transmite mai departe și mai ales o face cunoscută.
Constantin Udroiu s-a exprimat în mari cicluri picturale, create nu numai după toate aceste tehnici, ci și prin grafică:
Arlechinii
Reprezintă un ciclu care vine din tinerețe și continuă de-a lungul anilor: ulei pe pânză, tehnică mixtă pe sticlă precum și grafică. Probabil în această opțiune tematică se poate citi amintirea operei veneratului Corneliu Baba, autor al unei serii de arlechini, cu atât mai mult cu cât uleiurile și sticla sunt dublate și de gravura în lemn, cu numeroase variante ale acestui subiect.
Arlecchino verde / Arlechinul verde
Arlecchino rosso / Arlechinul roșu
Arleccchino triste / Arlechinul trist 1993
Arlecchino chitarrista / Arlechinul chitarist
Sibilele
Udroiu împrospătează mitul sibilelor prorocițe care prezic venirea lui Hristos. Această opțiune tematică ia naștere, încă o dată, din experiența sa de „pictor în frescă” și din memoria culturii românești profund asimilată în tinerețe și niciodată uitată.
Din activitatea sa de tinerețe, ca practicant în realizarea sau restaurarea de fresce, în special în biserici, dar nu numai, i-a rămas amintirea picturii murale în primul rând din Țara Românească, unde tema Sibilelor este răspândită în multe variante.
A creat cele 12 sibile care îl înconjoară pe Apollo, zeul profeției, în portrete cu culori violente și linii marcate, prin care își subliniază apartenența la spiritualitatea bizantină, dar revărsată în forme moderne, de un figurativism dramatic, în deplină corespondență cu caracterizarea sa ca „expresionist bizantin”.
Apollo
Sibila Cumeană
Sibila Maria, sora lui Moise
Sibilla Tiburtină
Sibila Libiană
Sibila Delfică
Sibila Persană
Sibila Mariam, sora lui Moise
Biserici și lăcășuri de închinăciune
E vorba de un ciclu bogat și uneori monumental, dedicat inițial bisericilor din Transilvania și sprijinit pe un studiu aprofundat al istoriei fiecărui monument.
Tema se extinde apoi la locurile de rugăciune din Italia și România, abandonând în final orice definiție geografică și căpătând titlul general de „Biserici și lăcășuri de închinăciune”.
Așadar, alături de bisericile ortodoxe, catolice sau reformate transilvănene de la început, apar nu doar catedrale europene celebre, ci și „locuri de rugăciune” ale altor religii: de la sinagogi la moschei, într-o trecere interreligioasă spontană și intim simțită.
