Constantin Udroiu s-a născut la București, la 9 februarie 1930. A murit la Roma, la 26 martie 2014. A studiat la Facultatea de Arte Plastice din București, printre alții, cu Gheorghe Vânătoru (1908–1983).
Soarta i-a fost marcată de disidența față de regimul comunist, care l-a condamnat la 22 de ani de muncă silnică pentru „complot împotriva ordinii sociale”. 10 ani din condamnare au fost executați în închisoare, din 1954 până în 1964.
Membru al Uniunii Artiștilor Plastici Români, Udroiu a expus în numeroase expoziții de artă figurativă din România și din străinătate.
În 1971, la inițiativa presei din Sardinia, a fost invitat să organizeze o expoziție în orașul Sassari, inaugurată de Sandro Perrtini, pe atunci președinte al Camerei Deputaților din Italia.
Tot în 1971 artistul a câștigat premiul III la Bienala de Artă Contemporană, desfășurată la Santa Teresa di Gallura (Nuoro). De atunci, activitatea sa s-a mutat definitiv în Italia, unde a avut peste 200 de expoziții, inclusiv în diverse alte țări europene.
Pe lângă activitatea sa de creație artistică, Constantin Udroiu a participat la realizarea și restaurarea a numeroase fresce în bisericile românești, alături de maestrul său, Gheorghe Vânătoru.
În creația sa artistică, Udroiu a acordat o atenție deosebită sacrului, atât în numeroasele icoane pe care le-a creat, cât și în utilizarea modelului bizantin ca formă de expresie și identitate artistică.
A pictat fresce în biserici românești și italiene, precum și diverse clădiri publice și private din Italia. Printre acestea:
- fresca ce înfățișează „Nunta copacilor”, un străvechi ritual popular din sudul Italiei, numit Festa del Maggio adică „sărbătoarea celui mai mare copac”. A fost pictată în 1976-1978 pe fațada Municipiului Accettura (Matera),
- frescele Cina cea de Taină și Cina din Emaus, pictate în 1990 în noul Seminar din Benevento, care au fost inaugurate și binecuvântate de Papa Ioan Paul al II-lea.
De-a lungul anilor în care a trăit în Italia, Constantin Udroiu a legat o lungă și fructuoasă prietenie cu L’Aquila, oraș în care a susținut expoziții importante:
- prima dată în 1985, cu cea de-a 99-a expoziție, în castelul din secolul al XVI-lea,
- apoi o expoziție în 1989, la Paganica, pentru a inaugura Centrul Civic,
- o a treia expoziție în L’Aquila la Palazzo Antonelli Dragonetti, în anul 2000, organizată de Departamentul de Cultură al Regiunii Abruzzo.
Udroiu a realizat și marea icoană Madonna dell’Amore, donată în 1985 Municipiului L’Aquila, condusă de primarul Tullio de Rubeis, care a iluminat Sala Sfatului din Palazzo Margherita d’Austria cu aurul său pur până cu o zi înaintea cutremurui din 2009. Icoana se va întoarce la locul ei când se vor finaliza lucrările de restaurare a Primăriei Municipiului L’Aquila.
În anii ’90, Constantin Udroiu, solicitat de pictorii din Matera (oraș de care a fost adânc legat toată viața sa, așa cum a fost legat de toată regiunea Basilicata), a înființat o școală de artă monumentală și frescă. La început școala a avut sedii diferite și ocazionale, până când, la inițiativa sa, a fost înființată în Passo Corese (Rieti) o adevărată Școală de Artă pe care a numit-o Fucina Nikopeia (Făurăria Nikopeia) și care, de la început, a fost afiliată la AIAM (Academia Internațională de Artă Modernă, Institutul Superior de Cultură cu sediul la Roma).
Școala a fost un adevărat laborator, unde studenții au beneficiat de cursurile sale, gratuite, învațând diverse tehnici precum pictura în frescă „umedă”, pictura pe sticlă, principiile gravurii și tiparului. În prezent școala s-a transformat în Asociația Nikopeia, continuând astfel proiectul pe care Constantin Udroiu l-a conceput și l-a dorit cu pasiune de mulți ani.
Constantin Udroiu a expus în peste 200 de expoziții personale, dintre care multe organizate în Italia și alte centre culturale europene: Paris, Avignon, Amsterdam, Bordeaux, Atena, Barcelona, Lisabona și alte orașe. După 1989, odată cu revenirea libertăţii în România, la Târgovişte şi Cluj-Napoca.
Lucrările sale – picturi și grafică – se găsesc azi în colecții muzeale din România, Italia, Franța și Portugalia, precum și în numeroase colecții private din Europa și alte continente. Câștigător al unor importante premii, care măsoară recunoașterea internațională a calității creației sale artistice, în iunie 1991 Constantin Udroiu a fost numit senator al Academiei Internaționale de Artă Modernă și membru al comitetului executiv, până la trecerea sa din viață.
Printre numeroasele recunoașteri care i-au fost acordate, amintim acordarea cetățeniei de onoare la Accettura (Matera) în 1984, în 1986 la Vitulano (Benevento) și în 2012 la Passignano sul Trasimeno (Perugia).
Recunoscându-i meritele artistice deosebite, în 2010, cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani, „Accademia di Romania” din Roma a organizat o amplă expoziție omagială, cu cele mai reprezentative lucrări ale creației sale artistice.
Chiar și după moartea sa, lucrările sale au continuat să fie expuse în importante expoziții la Perugia (Museo Capitolare, 2014), Cluj-Napoca (Museo Etnografico, 2015), Roma (Academia României, 2016), Veneția (Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică)., 2017), Matera (Asociația Culturală „La Scaletta”, 2019), Melfi (Museo Capitolare, 2023).
